"Les nouvelles nourritures" de André Gide

    Ediţia a doua a tipăririi cărţii "Noile fructe" de André Gide, la editura Gallimard în Franţa, anul 1935. Unele pagini nici măcar nu sunt tăiate.
    De obicei, în librării, în româneşte, se găseşte împreună cu "Fructele pământului", fiind o urmare a acesteia, deci fiind tot o colecţie de descrieri foarte plastice ale unor senzaţii şi sentimente, ale unor peisaje pe care cu uşurinţă ţi le poţi imagina. Toate învăluite într-o dorinţă de libertate, de ne-convenţional, de trăire a fiecărui moment ca şi când ar fi primul. Sau ultimul.
    Gide, în aceste cărţi, este propovăduitorul unei vieţi simple, în care să guşti din "fructele pământului" fără să ai aşteptări de la ele, să iei lucrurile aşa cum vin, fără a încerca să te aperi de ele. De aici izvorăşte fericirea: din găsirea ritmului vieţii şi al naturii şi acceptarea lui.
    Aşa cum însuşi autorul spune: "un livre consacré à la joie" - o carte dedicată bucuriei.

Aruncă o privire înăuntru !

Număr de pagini: 161

"Scrisori persane" de Montesquieu

    "Scrisorile" dintre persanii Usbec şi Rica, ce sunt obligaţi să vină în Paris, şi familia din Ispahan descriu bizareriile parizienilor, stilul de viaţă şi filozofiile lor privite din afară, obiectiv. Uneori în comparaţie cu stilul de viaţă oriental. Ei încearcă să înţeleagă aceste diferenţe şi să şi le explice, din sublimarea unor comportamente şi întâmplări ajungându-se la concluzii interesante.

    "Mi se pare, dragă Usbec, că nu judecăm lucrurile decât în legăturile lor tainice cu noi înşine. Nu mă miră că negrii îl zugrăvesc pe drac de o albeaţă strălucitoare iar pe zei negri ca tăciunele. Nu mă mir că Venus la anumite popoare are sânii atârnând până la coapse şi că, în sfârşit, toţi cei ce se închină la idoli îi reprezintă pe zeii lor cu figuri omeneşti, atribuindu-le toate înclinările lor. S-a spus, pe drept cuvânt, că dacă triunghiurile şi-ar face un zeu, acesta ar avea desigur trei laturi."

Aruncă o privire înăuntru !

Număr de pagini: 369

"Gog" de Giovanni Papini

    Dragostea mea pentru "Gog" a început prima dată când am citit cartea şi a crescut cu fiecare re-citire. Este o carte excelentă, plină de idei, unele mai năstruşnice, altele mai puţin, dar toate plecând de fapt de la un fond serios, de la nişte întrebări fundamentale, evident în stilul lui Papini.

    Totul este expus ca un ansamblu de file de jurnal, atribuite lui Gog, un personaj interesant cunoscut într-un sanatoriu ("Conversaţia lui era foarte ciudată: trecea de la o discuţie paradoxală, dar adeseori inteligentă, la ieşiri de o vulgaritate mai rea decât josnică: bestială.") care, având resursele materiale, călătoreşte foarte mult şi îşi doreşte să cunoască toate ciudăţeniile pe care lumea modernă le are de oferit.

    Vă doresc să găsiţi cartea tot atât de savuroasă pe cât am găsit-o eu.

Aruncă o privire înăuntru !

Număr de pagini: 262