"A la recherche du temps perdu" de Marcel Proust

    O ediţie "didactică" în franceză ce conţine fragmente din romanul "În căutarea timpului pierdut". Spun "didactică" în primul rând pentru că este vorba de fragmente, şi nu de întregul roman, iar apoi pentru că pe fiecare pagină există traduceri ale unor expresii mai greoaie, iar la sfârşit avem şi un mic dicţionar ce cuprinde cuvinte utilizate în carte.
    Foarte bună pentru cineva care acum începe să citească în franceză.

Aruncă o privire înăuntru !

Număr de pagini: 191, copertă cartonată

"Histoires d'Asie" de Renée Jullien

    Carte în franceză publicată în anul 1943, cuprinde patru povestiri din Extremul Orient (Une grande victoire, Le derniere voyage du "Poulo-Condor", La folle d'Angkor, La tache blanche).

Număr de pagini: 156, coperţi cartonate

"Les nouvelles nourritures" de André Gide

    Ediţia a doua a tipăririi cărţii "Noile fructe" de André Gide, la editura Gallimard în Franţa, anul 1935. Unele pagini nici măcar nu sunt tăiate.
    De obicei, în librării, în româneşte, se găseşte împreună cu "Fructele pământului", fiind o urmare a acesteia, deci fiind tot o colecţie de descrieri foarte plastice ale unor senzaţii şi sentimente, ale unor peisaje pe care cu uşurinţă ţi le poţi imagina. Toate învăluite într-o dorinţă de libertate, de ne-convenţional, de trăire a fiecărui moment ca şi când ar fi primul. Sau ultimul.
    Gide, în aceste cărţi, este propovăduitorul unei vieţi simple, în care să guşti din "fructele pământului" fără să ai aşteptări de la ele, să iei lucrurile aşa cum vin, fără a încerca să te aperi de ele. De aici izvorăşte fericirea: din găsirea ritmului vieţii şi al naturii şi acceptarea lui.
    Aşa cum însuşi autorul spune: "un livre consacré à la joie" - o carte dedicată bucuriei.

Aruncă o privire înăuntru !

Număr de pagini: 161

"Gog" de Giovanni Papini

    Dragostea mea pentru "Gog" a început prima dată când am citit cartea şi a crescut cu fiecare re-citire. Este o carte excelentă, plină de idei, unele mai năstruşnice, altele mai puţin, dar toate plecând de fapt de la un fond serios, de la nişte întrebări fundamentale, evident în stilul lui Papini.

    Totul este expus ca un ansamblu de file de jurnal, atribuite lui Gog, un personaj interesant cunoscut într-un sanatoriu ("Conversaţia lui era foarte ciudată: trecea de la o discuţie paradoxală, dar adeseori inteligentă, la ieşiri de o vulgaritate mai rea decât josnică: bestială.") care, având resursele materiale, călătoreşte foarte mult şi îşi doreşte să cunoască toate ciudăţeniile pe care lumea modernă le are de oferit.

    Vă doresc să găsiţi cartea tot atât de savuroasă pe cât am găsit-o eu.

Aruncă o privire înăuntru !

Număr de pagini: 262