Această carte este plină de fine observaţii ale proceselor care au loc în psihicul unui om frământat de lipsa de mâncare.
Tânărul care-şi spune povestea se zbate între dorinţa de a lucra, de a scrie articole pentru a-şi câştiga existenţa sau pur şi simplu pentru a transmite ideile sale, şi incapacitatea de a se concentra, de a fi consecvent în direcţiile pe care hotărăşte să le urmeze. Momentele de claritate, în care este capabil să facă observaţii foarte exacte, se succed cu perioadele în care rămâne prins de o idee fixă, de sub vraja căreia nu mai poate scăpa.
"Mă ridic pe jumătate şi îmi privesc picioarele; în momentul acela trăiesc o senzaţie ciudată şi fantastică, pe care nu am mai avut-o nicicând. Era ca o tresărire uşoară, neobişnuită ce-mi trecea prin nervi, ca şi cum aceştia ar fi fost străbătuţi de nişte dâre de lumină. Aruncându-mi privirile asupra ghetelor, mi s-a părut că revăd o veche cunoştinţă, sau că regăsesc o parte desprinsă din mine însumi. Acest sentiment de recunoaştere îmi face simţurile să vibreze, mă podidesc lacrimile şi percep ghetele ca murmurul uşor al unei muzici ce urcă spre mine. (...) Ca şi când nu mi-aş fi văzut ghetele până atunci, încep să le studiez exteriorul, mimica lor atunci cand mişc piciorul, forma şi căputa roasă şi descopăr că cutele şi cusăturile albite le dau o expresie, le conferă o fizionomie. Aceste ghete preluaseră ceva din propria mea fiinţă, mi se părea că ele acţionau ca o răsuflare asupra eului meu, că erau ca o parte vie din mine însumi..."
Fiind conştient de situaţia sa, de hainele vechi pe care le poartă şi de faptul că oamenii îl judecă după asta, încearcă fără să-şi dea seama, să se comporte ca şi un om de situaţie bună, face acte de caritate deşi pentru asta e nevoie să-şi amaneteze hainele.
"Omul a luat banii şi a început să mă cerceteze cu privirea. La ce se holba oare? Aveam impresia că îşi concentrează mai cu seamă asupra genunchilor pantalonilor mei şi această obrăznicie m-a scos din sărite. Credea oare, mizerabilul, că eram aşa sărac cum păream? (...) Ce-i păsa unui om atât de străin dacă îi făceam cinste cu banii pentru o masă, într-o zi atât de însorită?"
Cartea este plină de succesiuni de momente de entuziasm şi de disperare ale tânărului, de scene tragi-comice la care nu poţi să nu zâmbeşti, deşi este vorba de un subiect aşa de delicat precum viaţa la limită a cuiva. Însă totul este bine scris, astfel încât poţi identifica în monologul interior al protagonistului modele psihologice bine-cunoscute, care funcţionează de minune în mintea fiecăruia dintre noi, chiar dacă noi nu avem nici o legătură cu foamea adevărată, cea de după 2-3 zile întregi de lipsuri.
Aruncă o privire înăuntru !
Număr de pagini: 253
merita citita!
RăspundețiȘtergere