Despre blog

Aceste pagini au fost create pentru a împărtăşi cu ceilalţi cărţi pe care le-am citit şi pe care le consider importante, cărţi cu care am crescut în minte şi în suflet. Vă aștept cu interes părerile și recomandările de cărți esențiale.

sâmbătă, 25 februarie 2012

Semn de carte 1

    Mai nou, am început să fac semne de carte după modelul unuia pe care l-am primit din Praga, de Crăciun.
    Aşa că, la fiecare trei cărţi, primiţi şi un semn de carte. Deocamdată arată aşa:










    Altfel, cel din imagine are preţul de 6 lei.

sâmbătă, 18 februarie 2012

"Gherla" de Paul Goma


    După ce am citit pe nerăsuflate primele o sută de pagini, mi-am dat seama că voi reciti cu siguranţă această carte. Şi nu pentru scenele groteşti pe care ne aşteptăm cu toţii să le găsim într-o carte care descrie viaţa (sau mai degrabă supravieţuirea) în Penitenciarul de la Gherla în anii comunismului, ci pentru incredibila acurateţe cu care sunt notate psihologia omului, a maselor de oameni şi a românilor ca şi naţiune.

    Nu am extras din această "experienţă" (pot să numesc aşa lecturarea acestei cărţi) neapărat "indivizii defecţi sufleteşte", "bătăile şi suferinţele" pe care ei le aplică, aşa cum fac în "recenziile" lor cei mai mulţi oameni, deşi toate acestea sunt într-adevăr prezente şi nu sunt în nici un caz de neglijat; acestea sunt însă cadrul în care uneori adevăratele comori ale sufletului ies la iveală, aici este sita fină prin care se separă oamenii.
    În condiţii de extrem se poate observa până unde se poate ajunge şi în rău, dar şi în bine, realitatea mecanismelor psihologice omeneşti te loveşte dincolo de categorisirile şi explicaţiile teoretice pe care ţi le poate da un academician legat de comportamentele umane: este o realitate dură, dar simţi în ea gustul adevărului; te doare, dar te eliberează. Îţi dai seama că toţi le avem în noi, latent sau chiar manifestate, iar puse în condiţii potrivite ar putea lua forme din cele mai bizare.

   Ar fi multe de spus... Sunt paragrafe sau pagini pe care ai putea discuta ore în şir. Singurul lucru pe care-l putem face este să mulţumim acestor oameni care au reuşit să treacă prin asta că au povestit şi că, datorită bogăţiei lor sufleteşti, au sintetizat în aşa fel aceste întamplări nefericite încât putem trage şi noi foloase de pe urma lor.

Aruncă o privire înăuntru !





Număr de pagini: 237


marți, 7 februarie 2012

"Cyrano de Bergerac" de Edmond Rostand


    Această piesă a fost ecranizată şi a fost folosită ca idee în filme, de exemplu în bine-cunoscutul 'Roxanne' în care joacă Steve Martin, un personaj cu un nas foarte mare, dar cu o personalitate îndrăgită de toată lumea ( http://www.imdb.com/title/tt0093886/ ). Însă nu mai este nevoie să spun că replicile din piesa de teatru sunt mult mai pline de substanţă şi mai amuzante, iar uneori îşi face loc şi un strop din filozofia de viaţă (desigur, de urmat) a acestui erou..
    Se pare că personajul poveştii lui Edmond Rostand îşi avea corespondentul în realitate, un gânditor şi scriitor pe nume Savinien de Cyrano de Bergerac, care a trăit în prima jumătate a secolului al XVII-lea şi care într-adevăr nu era deloc atrăgător din punct de vedere fizic. Cu toate acestea, el a lăsat amintirea unui om inteligent şi foarte curajos. Autorul îi dă lui Cyrano toate calităţile de dorit la un bărbat, în afară de aspectul exterior.

Aruncă o privire înăuntru !










Număr de pagini: 257

"Amintiri, amintiri..." de Lucia Sturdza Bulandra


    Lucia Sturdza Bulandra, actriţă şi soţia lui Tony Bulandra, împreună cu care a fondat Teatrul Bulandra, povesteşte despre viaţa sa, despre oamenii cu care a lucrat, despre mari actori ai secolului XX care au inspirat-o şi au susţinut-o.
    "Un alt mare şi neuitat artist, care, după cum am spus, a exercitat o înrâurire asupra formării mele actoriceşti, a fost Nottara ! Am şi acum în faţa ochilor masca dureroasă a lui Constantin Nottara în Luca Arbore, din piesa lui Delavrancea. Îi vad faţa palidă şi slăbită, ochii din care curgeau şiroaie de lacrimi, prelingându-i-se pe barba albă; îi aud vocea, înecată într-un plâns stăpânit cu demnitate, dar şi cu o sfâşietoare deznădejde. Nici revoltă, nici ură, ci o indescriptibilă durere de părinte pentru pierderea copiilor ucişi de sălbatica pornire duşmănoasă a lui Ştefăniţă."

    Diferitele directorate ale Teatrului Naţional (Alexandru Davila, Pompiliu Eliade), bazate pe interese politice în special, au făcut ca o parte din actorii importanţi să se grupeze şi să lucreze mai întâi independent cu Davila ("În lumea teatrelor când se vorbea de o montare frumoasă, despre o premieră reuşită, se spunea: 'Ca la Davila !' Era pecetea unei izbânzi artistice."), apoi cu Tony şi Lucia Bulandra.
    Tony Bulandra, pe lângă faptul că era un actor impresionant (Tudor Arghezi i-a dedicat câteva pagini de preţuire şi mulţumire la moartea acestuia), s-a ocupat de compania de teatru până în cele mai mici detalii ("Jucând matineu şi seara, grimându-se pentru spectacol, el discuta cu croitorul despre costume, cu traducătorii despre traduceri, cu administratorul Mezetti despre administraţie, aruncându-şi ochii pe rapoarte, pe scripte, calculând veniturile şi deficitele.").

    O parte a istoriei personale o ocupă perioada în care d-na Bulandra lucrează ca director la Teatru în timpul comunismului. Această propunere vine într-un moment în care doamna nu se bucură de o viaţă prea fericită. Asta şi poate alte motive, o fac să se afilieze acestui curent şi chiar să sublinieze în carte norocul de a putea face parte din el.

    Pe lângă toate aceste momente din viaţa artistică a Bucureştilor pe care am ajuns să le cunosc, am mai avut un folos de pe urma acestei cărţi: scenele de teatru descrise, din piese sau proze pe care încă nu le-am citit, m-au impulsionat să caut opera originală şi citind, să văd cu ochii minţii drama sau comedia desfăşurându-se.

    Aruncă o privire înăuntru !





Număr de pagini: 289

joi, 2 februarie 2012

"A la recherche du temps perdu" de Marcel Proust


    O ediţie "didactică" în franceză ce conţine fragmente din romanul "În căutarea timpului pierdut". Spun "didactică" în primul rând pentru că este vorba de fragmente, şi nu de întregul roman, iar apoi pentru că pe fiecare pagină există traduceri ale unor expresii mai greoaie, iar la sfârşit avem şi un mic dicţionar ce cuprinde cuvinte utilizate în carte.
    Foarte bună pentru cineva care acum începe să citească în franceză.

Aruncă o privire înăuntru !



Număr de pagini: 191, copertă cartonată


"Histoires d'Asie" de Renée Jullien


    Carte în franceză publicată în anul 1943, cuprinde patru povestiri din Extremul Orient (Une grande victoire, Le derniere voyage du "Poulo-Condor", La folle d'Angkor, La tache blanche).

Număr de pagini: 156, coperţi cartonate

"Les nouvelles nourritures" de André Gide


    Ediţia a doua a tipăririi cărţii "Noile fructe" de André Gide, la editura Gallimard în Franţa, anul 1935. Unele pagini nici măcar nu sunt tăiate.
    De obicei, în librării, în româneşte, se găseşte împreună cu "Fructele pământului", fiind o urmare a acesteia, deci fiind tot o colecţie de descrieri foarte plastice ale unor senzaţii şi sentimente, ale unor peisaje pe care cu uşurinţă ţi le poţi imagina. Toate învăluite într-o dorinţă de libertate, de ne-convenţional, de trăire a fiecărui moment ca şi când ar fi primul. Sau ultimul.
    Gide, în aceste cărţi, este propovăduitorul unei vieţi simple, în care să guşti din "fructele pământului" fără să ai aşteptări de la ele, să iei lucrurile aşa cum vin, fără a încerca să te aperi de ele. De aici izvorăşte fericirea: din găsirea ritmului vieţii şi al naturii şi acceptarea lui.
    Aşa cum însuşi autorul spune: "un livre consacré à la joie" - o carte dedicată bucuriei.

Aruncă o privire înăuntru !













Număr de pagini: 161