"Germinal" de Émile Zola

    "Germinal" este considerat cel mai semnificativ roman al lui Émile Zola fiind povestea revoltei unor mineri din norul Franţei care erau exploataţi de proprietarul minei. "Germinal" este prima lună de primăvară din calendarul francez republican, iar utilizarea sa aici înseamnă un nou început, o sămânţă pentru un viitor mai bun.
    Cartea este o ediţie rusească în franceză, din anul 1949, cu coperţi cartonate.

Aruncă o privire înăuntru !

Număr de pagini: 530

"Jurnalul unei scriitoare" de Virginia Wolf

    Virginia Wolf este una din cele mai de seamă scriitoare a secolului XX, o figură importantă în cercurile literare, prietenă cu Lytton Strachey, John Maynard Keynes, Katherine Mansfield. În acea vreme, faptul că o femeie scria atât de bine încă era primit de cercurile criticilor uneori cu scepticism, iar alteori cu invidie.
    Ea îşi doreşte ca jurnalul său să fie "Ceva suplu dar nu neîngrijit, destul de elastic încât să cuprindă orice lucru, minor sau frumos ce-mi trece prin minte. Aş dori să fie aidoma unui pupitru vechi şi adânc, sau unui geamantan încăpător în care arunci o sumedenie de nimicuri fără să te mai uiţi la ele. Aş vrea să revin după un an sau doi şi să aflu că lucrurile s-au orînduit singure, s-au înfrumuseţat şi s-au contopit, aşa cum se întâmplă întotdeauna într-un mod misterios, formând un tipar destul de transparent pentru a oglindi lumina vieţii noastre şi rămânând totodată structuri ferme, cu independenţa unei opere de artă."
    El conţine însemnări dintre anii 1918 şi 1941 din care desprindem stilul de viaţă al scriitorilor din acea vreme; se povestesc întâlniri, discuţii, atitudini ale celor din cercul său de prieteni.
    Pe de altă parte, Jurnalul conţine multă analiză a cărţilor citite de Virginia Wolf, ce sentimente sau gânduri îi provoacă şi uneori critici aspre la adresa unora dintre ele. Pe lângă faptul că citeşte toate aceste opere ale unor scriitori vechi sau contemporani, ea este profund interesată şi de biografia acestora, fiind conştientă că opera este nedespărţită şi tot timpul influenţată de viaţa celui care o produce.
    Prin acest jurnal, ea însăşi îşi expune biografia, impulsurile interioare şi izvoarele operei sale, stările provocate de succesul unei cărţi sau respingerea sa de către edituri. Pe tot parcursul vieţii scriitoarea este pusă în situaţia de alege să scrie exact ce crede şi cum îi place şi cererile de a face compromisuri, de a schimba ici şi colo, mai ales în articolele trimise la diverse publicaţii. Decizia luată de fiecare dată este de a rezista tentaţiei de a fi o scriitoare populară, dar neloială propriilor credinţe şi formulări. Cu toate acestea, criticile şi neacceptarea unora din scrierile sale câteodată o demoralizează, influenţând negativ creaţia literară.

Aruncă o privire înăuntru !

Număr de pagini: 426

Semn de carte cu mărgele lucrate manual

Preţ: 8 lei

Semn de carte cu frunză de nufăr

Preţ: 6 lei

Semn de carte cu gărgăriţă

Preţ: 6 lei

Semn de carte cu flori

Preţ: 6 lei

Semn de carte 1

    Mai nou, am început să fac semne de carte după modelul unuia pe care l-am primit din Praga, de Crăciun.
    Aşa că, la fiecare trei cărţi, primiţi şi un semn de carte. Deocamdată arată aşa:

    Altfel, cel din imagine are preţul de 6 lei.

"Gherla" de Paul Goma

    După ce am citit pe nerăsuflate primele o sută de pagini, mi-am dat seama că voi reciti cu siguranţă această carte. Şi nu pentru scenele groteşti pe care ne aşteptăm cu toţii să le găsim într-o carte care descrie viaţa (sau mai degrabă supravieţuirea) în Penitenciarul de la Gherla în anii comunismului, ci pentru incredibila acurateţe cu care sunt notate psihologia omului, a maselor de oameni şi a românilor ca şi naţiune.

    Nu am extras din această "experienţă" (pot să numesc aşa lecturarea acestei cărţi) neapărat "indivizii defecţi sufleteşte", "bătăile şi suferinţele" pe care ei le aplică, aşa cum fac în "recenziile" lor cei mai mulţi oameni, deşi toate acestea sunt într-adevăr prezente şi nu sunt în nici un caz de neglijat; acestea sunt însă cadrul în care uneori adevăratele comori ale sufletului ies la iveală, aici este sita fină prin care se separă oamenii.
    În condiţii de extrem se poate observa până unde se poate ajunge şi în rău, dar şi în bine, realitatea mecanismelor psihologice omeneşti te loveşte dincolo de categorisirile şi explicaţiile teoretice pe care ţi le poate da un academician legat de comportamentele umane: este o realitate dură, dar simţi în ea gustul adevărului; te doare, dar te eliberează. Îţi dai seama că toţi le avem în noi, latent sau chiar manifestate, iar puse în condiţii potrivite ar putea lua forme din cele mai bizare.

   Ar fi multe de spus... Sunt paragrafe sau pagini pe care ai putea discuta ore în şir. Singurul lucru pe care-l putem face este să mulţumim acestor oameni care au reuşit să treacă prin asta că au povestit şi că, datorită bogăţiei lor sufleteşti, au sintetizat în aşa fel aceste întamplări nefericite încât putem trage şi noi foloase de pe urma lor.

Aruncă o privire înăuntru !

Număr de pagini: 237

"Cyrano de Bergerac" de Edmond Rostand

    Această piesă a fost ecranizată şi a fost folosită ca idee în filme, de exemplu în bine-cunoscutul 'Roxanne' în care joacă Steve Martin, un personaj cu un nas foarte mare, dar cu o personalitate îndrăgită de toată lumea ( http://www.imdb.com/title/tt0093886/ ). Însă nu mai este nevoie să spun că replicile din piesa de teatru sunt mult mai pline de substanţă şi mai amuzante, iar uneori îşi face loc şi un strop din filozofia de viaţă (desigur, de urmat) a acestui erou..

    Se pare că personajul poveştii lui Edmond Rostand îşi avea corespondentul în realitate, un gânditor şi scriitor pe nume Savinien de Cyrano de Bergerac, care a trăit în prima jumătate a secolului al XVII-lea şi care într-adevăr nu era deloc atrăgător din punct de vedere fizic. Cu toate acestea, el a lăsat amintirea unui om inteligent şi foarte curajos. Autorul îi dă lui Cyrano toate calităţile de dorit la un bărbat, în afară de aspectul exterior.

Aruncă o privire înăuntru !

Număr de pagini: 257

"Amintiri, amintiri..." de Lucia Sturdza Bulandra

    Lucia Sturdza Bulandra, actriţă şi soţia lui Tony Bulandra, împreună cu care a fondat Teatrul Bulandra, povesteşte despre viaţa sa, despre oamenii cu care a lucrat, despre mari actori ai secolului XX care au inspirat-o şi au susţinut-o.
    "Un alt mare şi neuitat artist, care, după cum am spus, a exercitat o înrâurire asupra formării mele actoriceşti, a fost Nottara ! Am şi acum în faţa ochilor masca dureroasă a lui Constantin Nottara în Luca Arbore, din piesa lui Delavrancea. Îi vad faţa palidă şi slăbită, ochii din care curgeau şiroaie de lacrimi, prelingându-i-se pe barba albă; îi aud vocea, înecată într-un plâns stăpânit cu demnitate, dar şi cu o sfâşietoare deznădejde. Nici revoltă, nici ură, ci o indescriptibilă durere de părinte pentru pierderea copiilor ucişi de sălbatica pornire duşmănoasă a lui Ştefăniţă."

    Diferitele directorate ale Teatrului Naţional (Alexandru Davila, Pompiliu Eliade), bazate pe interese politice în special, au făcut ca o parte din actorii importanţi să se grupeze şi să lucreze mai întâi independent cu Davila ("În lumea teatrelor când se vorbea de o montare frumoasă, despre o premieră reuşită, se spunea: 'Ca la Davila !' Era pecetea unei izbânzi artistice."), apoi cu Tony şi Lucia Bulandra.
    Tony Bulandra, pe lângă faptul că era un actor impresionant (Tudor Arghezi i-a dedicat câteva pagini de preţuire şi mulţumire la moartea acestuia), s-a ocupat de compania de teatru până în cele mai mici detalii ("Jucând matineu şi seara, grimându-se pentru spectacol, el discuta cu croitorul despre costume, cu traducătorii despre traduceri, cu administratorul Mezetti despre administraţie, aruncându-şi ochii pe rapoarte, pe scripte, calculând veniturile şi deficitele.").

    O parte a istoriei personale o ocupă perioada în care d-na Bulandra lucrează ca director la Teatru în timpul comunismului. Această propunere vine într-un moment în care doamna nu se bucură de o viaţă prea fericită. Asta şi poate alte motive, o fac să se afilieze acestui curent şi chiar să sublinieze în carte norocul de a putea face parte din el.

    Pe lângă toate aceste momente din viaţa artistică a Bucureştilor pe care am ajuns să le cunosc, am mai avut un folos de pe urma acestei cărţi: scenele de teatru descrise, din piese sau proze pe care încă nu le-am citit, m-au impulsionat să caut opera originală şi citind, să văd cu ochii minţii drama sau comedia desfăşurându-se.

    Aruncă o privire înăuntru !

Număr de pagini: 289